Dacă ar fi să dau un nume anului școlar 2023-2024 i-aș spune RESETARE, căci asta a însemnat pentru noi .
Când a început școala, în septembrie, Filip avea frământări legate de impasul de “a se ridica” la nivelul colegilor din clasă. Era abia în clasa a doua și deja începea să îl ia pe “nu știu” în brațe, iar ca mamă, simțeam că nu mă implic suficient în educația lui. Ne-am certat și împăcat de 100 de ori, pentru că eu îi impuneam exerciții și lecturi suplimentare.
Mi-am pus o sumedenie de întrebări și m-am rugat pentru răspunsuri, refuzând să cred că intelectul copilului meu este limitat.
În ianuarie ,am aflat ca este dislexic și am început căutarea asiduă de experiențe similare împărtășite online. Nu cred ca am ratat vreun articol/blog/grup pe această temă, surprinzător nu sunt atât de multe.
Vina pe care o simțisem până atunci s-a transformat în iertare, acceptare și resetare.
Atunci mi s-a activat zvâcul de a scrie despre noi, ca o demascare a dislexiei. Domnul “Google” îmi dăduse câteva povești despre elevi neurodivergenți, dislexici, care au început umili școala, uneori înțeleși, de cele mai multe ori descurajați de sistemul educațional dar care, cu ajutor potrivit au progresat. În fiecare poveste exista o mamă care a militat pentru copilul ei.
În acest al treilea an de școală, Filip s-a remarcat printr-o proprie combinație de dificultăți și abilități. Împreună am închis unele uși dar am deschis altele, ne-am adaptat din mers și Doamne cât de fain ne-am debarasat de povara încadrării în tipare!
Unii termină anul școlar cu “FB pe linie”, îi felicităm! În dimensiunea noastră, calificativul nu este un indicator al concurenței cu un oricare “celălalt”; e despre autoevaluare și îmbunătățirea propriilor performanțe.
Ne uităm azi spre locul unde am fost ieri și tragem linie. E ok cu el însuși, simte că a evoluat, eu sunt împăcată, iar rezultatele lui au fost apreciate de omul care își aduce zilnic aportul la “creșterea lui”, prin tact pedagogic- dna învățătoare.
Valoarea clasei a doua nu o cântărim în media obținută, nici în diplome sau medalii ci în parteneriate de calitate cu mentori, în prietenii fără intimidare și construirea unei imagini pozitive de sine. Au devenit din ce în ce mai rare diminețile cu aversiune față de școală, are curajul să se exprime liber, își cunoaște drepturile de elev atipic și bucuria îi este de neprețuit că reușește acum să îmi scrie mesaje scurte, inteligibile.
Urmează 3 luni de vacanță , iuhuuuu! Mă simt de-a dreptul salvată: de strâmbăturile lui Filip, pe ascuns, când deraiez cu cicăleala, de alergătură, de făcut sandwich-uri, de munca de detectiv pentru aflarea temelor și investigarea transformării în boală a unui stres nerostit pentru a obține o absență motivată.
Suntem mândri de tine, copil iubit! Rămas bun clasa a II-a !
