Îmi doresc să nu mai existe erori de interpretare: dislexia este o tulburare mecanică nu o “dizabilitate” intelectuală! Nu este o sentință la eșec în viață și nici un impediment pentru imaginație.
Un bun punct de plecare este ca, în echipa de lucru cu copilul în cauză, profesorul să transmită clar acest aspect, părintele să-l înțeleagă iar elevul/studentul dislexic să-l cunoască. Încă sunt locuri unde se vorbește în șoaptă despre omogenizarea colectivului unei clase, iar focalizarea tinde să se facă pe ”corectarea” unor trăsături native, în timp ce creativitatea și imaginația rămân doar niște ”fantome”.
Chiar dacă e în clasa a 3-a, Filip experimentează zilnic dificultatea de a citi cursiv, de a scrie caligrafic și de a calcula la fel ca ceilalți colegi… DAR… el nu are limită la imaginație. Iar asta mi-o confirmă deseori.
Pentru Filip, curiozitatea de a descoperi și investiga ceea ce pentru alții reprezintă ” gunoaie”, e un impuls de nestăpânit.
Tunelurile, fabricile și clădirile în paragină, bătute de vreme și uitate de lume, îi stârnesc interesul. Le explorează cu lanterna, le face poze și pune o grămadă de întrebări pentru a le afla povestea. Nu ar rata nicio ocazie să cerceteze un colț ascuns. Nu îi e teamă de obscuritatea pe care o emană, de păienjăniș , cioburile de sticlă sau scârțâitul ușilor și în nici un caz nu îl oprește gândul ” ce o să zică lumea ?” .
Nu știu cum dar “așchia” a sărit departe de trunchi în cazul nostru. Când eram mică mi se spunea să fiu cuminte, ascultătoare și politicoasă, cumva înțelegeam că așa o să mă placă toți. Am crescut însă cu constrângerea de a nu ieși din tipare, din regulile general acceptate, de a nu-mi spune părerea pentru că …”ce-o să zică ceilalți” …și m-a urmărit multă vreme nevoia de aprobare și validare externă.
Filip nu e așa! E neurodivergent și asta e una din abilitățile lui, el are aripi, iar eu îl las să zboare! Știu sigur că pus într-o cutie, va găsi mereu o cale de a evada.
Pentru toți părinții de copii dislexici : urmăriți-le preocupările, oricât de nesemnificative v-ar părea: Care e lucrul care l-ar ține ocupat ore în șir? Ce îl face să încerce din nou și din nou fără pic de efort? Unde îl găsești de cele mai multe ori când îl cauți? Exact! Aceea e superputerea lui. Ești pregătit să faci din el un “super-erou”?
Într-o lume în care deși consumăm mult text, tehnologia modernă are mereu soluții, iar inteligența artificială progresează în ritm alert, consider că oamenii care pot gândi în afara tiparelor vor avea cea mai valoroasă contribuție.
Cât despre Filip, tatonez terenul… deocamdată el și pasiunea lui merg bine împreună😎. Ce știu sigur e că am acasă un mic urmaș al lui Cristofor Columb, cu spirit pasional de explorator urban și asta pune la colț fața urâtă a dislexiei.
